Chirurgie orală şi maxilo facială

Interventiile chirurgicale din sfera orala si maxilo faciala sunt realizate in mod frecvent in clinica noastra sub anestezie locala si/ sau loco-regionala,

   Interventiile de chirurgie orala / dentara  folosite sunt:

  • Extractii dentare, 
  • Rezectia apicala in urma careia se indeparteaza leziunea din jurul varfului radacinii dentare , conservand dintele pe arcada,
  • Regularizarea crestelor alveolare in care urmarim netezirea substratului osos neregulat rezultat in urma extractiilor dentare,
  • Chirurgie plastica gingivala in care se realizeaza reconfigurarea conturului gingival modificat .

Parodontoza (parodontopatia cronica)

Afectiunile parodontiului marginal reprezintă la ora actuală una din cauzele principale de disfunctie ale aparatului dentomaxilar. Diferitele forme de îmbolnăvire parodontală au o incidentă crescută fără a fi influentate de vârstă sau sex şi putând atinge toate grupele de populatie.

Parodontopatiile marginale cronice sunt afectiuni de cauză microbiană care în majoritatea cazurilor produc fenomene distructive, ireversibile asupra întregului complex al parodontiului marginal producându-se o resorbtie a osului alveolar propriu-zis, fenomen patologic, care nu se rezolvă prin mecanisme naturale.

Mecanismele patologice ale parodontopatiilor marginale sunt declanşate de diferiti agenti cauzali, în conditiile unei predispozitii locale – factorul teren.

Varietatea proceselor lezionale parodontale în care sunt prezente inflamatia, alterările tisulare de tip distrofic – degenerativ şi fenomene proliferative, impun un tratament complex atât local cât şi general, diversificat în sensul actiunii sale asupra tuturor factorilor etiologici implicati.

Tratamentul aplicat  trebuie să fie intensiv, instituit precoce şi în acelaşi timp profilactic pentru a preveni agravarea stării lezionale şi aparitia complicatiilor.

Succesul tratamentului în parodontopatiile marginale cronice depinde de depistarea bolii în stadii incipiente şi de eliminarea prin mijloace locale şi generale a unui număr cât mai mare de factori etiologici care au dus la declanşarea bolii parodontale.

Tratamentul va fi instituit numai după o cercetare foarte amănuntită a pacientului pe baza căruia se va institui un plan terapeutic pe etape.

Terapia parodontală urmăreşte o reechilibrare intertisulară histo-dinamică între diferitele  componente ale parodontiului precum şi de echilibrare ocluzală cu rolul de a restabili functiile aparatului dento-maxilar. Această echilibrare functională nu poate fi completă şi durabilă dacă nu se instituie şi un tratament general adecvat.

Tendinta modernă reconstructivă în chirurgia parodontală, bazată pe  progresele realizate în cunoaşterea biologiei proceselor de refacere osoasă, a făcut  ca şi defectele osoase parodontale să fie tratate. Acestea pot fi rezolvate  prin umplerea  defectelor osoase cu biomateriale de aditie care ca scop atât stimularea refacerii, cel  putin partiale, a osului alveolar cât şi reducerea mobilitătii dintilor. Aplicarea  biomaterialelor de aditie osoasă se face la nivelul geodelor osoase rezultate în urma  chiuretajului pungilor parodontale  după o prealabila pregătire a suprafetelor radiculare dentare.

Rationamentul GTR este acela de a împiedica migrarea epiteliului gingival prin plasarea unei membrane la nivelul suprafetei radiculare cu scopul de a împiedica contactul dintre tesutul gingival şi suprafata rădăcinii. Astfel celulele  derivate din tesutul periodontal sunt induse în mod selectiv pe suprafata rădăcinii , determinand regenerarea tesutului parodontal.